Iubitule...
Stau acum şi îmi amintesc
Jocuri de lumini ce cresc
În ochii tăi atunci când îi privesc
Şi totul mi se pare firesc;
Găsesc în ei lucruri după care tânjesc,
Sclipiri mă înconjoară şi mă încălzesc,
Topesc gheţari care îmi îngrădesc
Sentimente pe care nu mai reuşesc
Şi nici nu vreau să le opresc, NU!
Glasul tău astupa glasul raţiunii,
Cad pradă ficţiunii
Unui vis,
În abis...
Mă simt contopit cu un suflet pe care îl iubesc
Şi de care alături vreau să trăiesc.
Luminile se sting în jurul meu,
Mă afund în întunericul greu,
Aud o voce şi simt o mână pe umărul meu.
Simt lucruri pe care nu le pot exprima în cuvinte,
Văd o imagine formată doar din noi doi,
O lume peste care cad ploi
De stele,
Cuvinte, atingeri, priviri, o mângâiere...
Ne-am cunoscut într-o seară la un film,
Totul era foarte senin...
Mi-aduc aminte fiecare gest al tău,
Ce fericiţi eram amândoi,
Că am găsit ce am căutat atâta vreme,
Cu tine am uitat de necazuri, probleme...
Şi curios, am găsit chiar teme comune de discuţie
Care fac ca totul să fie perfect,
Care ne fac să aparţinem cercului select
Al celor care ştiu cu adevărat ce e iubirea...
Şi care nu mai vor să cunoască dezamăgirea.
Eşti îngerul meu
Şi te voi iubi mereu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu