Dezamăgirea şi-a făcut prezenţa la un moment dat
Şi am aflat
Că nu eşti ceea ce am sperat să fii.
Deşi atingerile tale le simt încă,
Deşi în suflet mi-ai lăsat o urmă adâncă,
Nu regret,
Căci am învăţat încet
Că tot ce mi se întâmplă face parte din mine,
Deci o parte din tine
Mă întregeşte cumva,
Dar nu pot să nu mă întreb cum va reacţiona ea
Dacă va citi aceste versuri, se va schimba?
Abia acum încep să simt ploaia rece
Şi aud aceeaşi voce:
"Lasă, totul trece!"
Dar eu sunt cel ce credea că a învăţat că demonii au feţe de îngeri
Şi îngerii, de fapt, nu există.
Privirea-mi tristă ţinteşte dezorientată şi-n ea insistă
Rugăminţi atât de fierbinţi
Încât ar întuneca minţi
Şi totuşi, nu mai pot să văd în ochii tăi ce simţi
Şi-mi vine să plâng, dar strâng din dinţi
Şi atunci cuvintele sunt lacrimile sufletului meu.
Îmi este foarte greu
Să las totul în urmă...
******, tu mi-ai furat visul
Şi acum mă confrunt cu abisul
În care am căzut
Şi vreau să te intreb:
"Câte suflete te-au urmat şi au căzut?"
Acum, încetul cu încetul am realizat
Că tot ce mi-a rămas
De la tine...sunt mii de amintiri,
În care eu cine eram?
Şarpele sau Adam?
N-am niciun motiv să spun că n-am ţinut la tine,
De când ne-am spus "adio", au fost zeci de suspine
Şi poate că încă te-aş mai vrea,
Doar dacă ai intra prin efracţie în viaţa mea,
Dar aş fi mai rece...
******, acum ştiu...
Tot ce-i frumos repede trece,
Iar dacă m-ai întreba ce-am mai făcut,
Ţi-aş răspunde că m-am renăscut.....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu